Răsărit pe masivul Rarău 2

Am decis să continui ce am scris în primul articol dedicat masivului Rarău, deoarece, mai aveam de arătat experiențele prin care am trecut si totodata ce  ma marcat în mod special traversând acest masiv impunător, cum spuneam în articolul precedent, mă aflam pe Piatra Șoimului, dupa un răsărit destul de spectaculos, mi a atras atenția o figură pe care o mai văzusem și în portofoliile altor fotografi este vorba de acel spectru Brocken sau Glory, atunci când umbra subiectului, respectiv fotograful sau privitorul este inconjurată de o auroră, când am văzut prima oara ce se întamplă mi au dat lacrimile, pot spune că fotografia care v a urma nu este foarte artistica, ci reprezinta mai mult acea clipă care m a marcat, am ales să o convertesc în alb negru deoarece ma suparau niste zone care erau subexpuse, glory ul propriu zis in veti vedea chiar in mijlocul fotografiei, muntele din mijloc fiind pus in evidență de lumina.

În încheiere am sa termin articolul cu următoarea afirmație, în fotografie poate cel mai importan lucru este lumina, mulți cred că aceasta afirmație este corectă și sunt perfect deacord cu ei însă lumina nu poate realiza un cadru bun, o fotografie buna în primul rând trebuie să placă ochiului, prin urmare trebuie sa aiba si un subiect.

Răsărit în masivul Rarău

” Nici un om nu are dreptul de a dicta ceea ce alţi oameni ar trebui să perceapă, de a crea sau de a produce, dar toate ar trebui să fie încurajate să se dezvăluie, percepţiile şi emoţiile, şi de a construi încrederea în spiritul creativ. “
                                                                                                                                                                                               Ansel Adams

Sunt întru totul de acord cu ce a spus Ansel Adams, uneori când ai în minte un lucru pe care vrei să îl dobândești și nu îl poți realiza pentru că oamenii din jur nu te ajută, nu trebuie să te descurajezi întru totul, cel care v a crede despre sine însuși ca nu v a realiza un lucru se înșală amarnic, dacă îți propui un lucru si crezi cu adevărat in el și îți dedici timpul si toate forțele dobândite, eu zic că vei reuși.
Așa eram si eu într o dimineață de Ianuarie, când mi am propus ceva si ciudat dar mi s a împlinit,  pornisem cu vreo oră înaintea răsăritului, împreună cu tatăl meu, pe masivul Rarău, odată ajunși, am decis să pornesc înspre Piatra Șoimului, mai erau vreo 10 minute până la răsărit, ceața matinală acoperea valea si masivele alăturate, în fotografia urmatoare o să observați masivul Giumalau (dreapta) si Pietrosul Bistriței în stânga între cei doi munți se poate observa prin ceața Munții Rodnei.

Pentru mine a contat mai mult momentul acela, decât valoarea artistică a fotografiei, însă pentru a construi un spirit creativ este nevoie de multă încredere în tine și mult timp acordat naturei si fotografiei.

Răsărit la Pleșa

 “Nici un loc nu e plictisitor, daca ai dormit bine noaptea și ai o rolă de film neînceputa în buzunar’’

Robert Adams

Cu cât călătorim mai mult cu atât putem să ne aflăm calitățile interioare incă nedescoperite, orice călătorie incepe cu o aventura, poate este un clișeu ce am spus mai sus, dar de fiecare data cand îmi propun sa desfășor o activitate legata de deplasarea intr un loc mai puțin necunoscut, trebuie să țin cont de anumiți factori cum ar fi vremea, rasaritul soarelui, nebulozitatea, presiunea atmosferica, toti acești factori pot contribui in realizarea unor fotografii reușite sau mai puțin reușite.

Era o zi de dimineața de toamnă a anului trecut 2011, nu știam exact unde vroiam să merg, niște prieteni  puseseră la cale o ieșire la Gura Humorului, și am acceptat să merg cu ei, ajunși la Gura Humorului ne am îndreptat catre un cătun Polonez, numit Pleșa, bănuiesc, că o parte dintre voi cunoașteți  locația foarte bine sau cel puțin ați auzit de ea, ajunși in cătun, ne am îndreptat către versantul vestic al satului, mai erau cateva minute înaintea răsăritului, ne am pregătit echipamentul, și încet am început să compunem, iata si prima fotografie la câte va minute de la răsărit.

După vreo 10 minute de soare, nebulozitatea a inceput să crească, insă nu au afectat foarte mult fotografiile, poate a ajutat chiar.

Însă nebulozitatea a sporit mai mult, astfel ne a obligat sa ne schimbăm traseul, am abandonat satul și ne am îndretpat către sud vest, am mers cale de 15 minute prin pașunile brumate, am ajuns într un final la locul stabilit adineauri, in zare se vedea Mănăstirea Humorului acoperită într o ceață matinală, iată si fotografiile

Am ales sa închei povestea cu o ultimă fotografie, realizată undeva în jurul orei 10, fotografia simbolizează atmosfera satului, dezmorțit de bruma de dimineață.

Poate Robert Adams  a avut dreptate, în legătura cu locația, în orice loc ai fi, câtuși de puțin fotografic, aventura, experiența si sentimenetele din acea clipă te vor marca.