Răsărit la Pleșa

 “Nici un loc nu e plictisitor, daca ai dormit bine noaptea și ai o rolă de film neînceputa în buzunar’’

Robert Adams

Cu cât călătorim mai mult cu atât putem să ne aflăm calitățile interioare incă nedescoperite, orice călătorie incepe cu o aventura, poate este un clișeu ce am spus mai sus, dar de fiecare data cand îmi propun sa desfășor o activitate legata de deplasarea intr un loc mai puțin necunoscut, trebuie să țin cont de anumiți factori cum ar fi vremea, rasaritul soarelui, nebulozitatea, presiunea atmosferica, toti acești factori pot contribui in realizarea unor fotografii reușite sau mai puțin reușite.

Era o zi de dimineața de toamnă a anului trecut 2011, nu știam exact unde vroiam să merg, niște prieteni  puseseră la cale o ieșire la Gura Humorului, și am acceptat să merg cu ei, ajunși la Gura Humorului ne am îndreptat catre un cătun Polonez, numit Pleșa, bănuiesc, că o parte dintre voi cunoașteți  locația foarte bine sau cel puțin ați auzit de ea, ajunși in cătun, ne am îndreptat către versantul vestic al satului, mai erau cateva minute înaintea răsăritului, ne am pregătit echipamentul, și încet am început să compunem, iata si prima fotografie la câte va minute de la răsărit.

După vreo 10 minute de soare, nebulozitatea a inceput să crească, insă nu au afectat foarte mult fotografiile, poate a ajutat chiar.

Însă nebulozitatea a sporit mai mult, astfel ne a obligat sa ne schimbăm traseul, am abandonat satul și ne am îndretpat către sud vest, am mers cale de 15 minute prin pașunile brumate, am ajuns într un final la locul stabilit adineauri, in zare se vedea Mănăstirea Humorului acoperită într o ceață matinală, iată si fotografiile

Am ales sa închei povestea cu o ultimă fotografie, realizată undeva în jurul orei 10, fotografia simbolizează atmosfera satului, dezmorțit de bruma de dimineață.

Poate Robert Adams  a avut dreptate, în legătura cu locația, în orice loc ai fi, câtuși de puțin fotografic, aventura, experiența si sentimenetele din acea clipă te vor marca.